Dictionar de scufundari
ACCIDENT DE SCUFUNDARE
eveniment fortuit, specific scafandrilor, provocat în conditiile lucrului la presiune ridicata.
ADÂNCIMEA SCUFUNDARII
este adâncimea maxima atinsa în cursul scufundarii, rotunjita la un multiplu de 3 metri imediat superior.
AMESTEC RESPIRATOR
compozitie gazoasa omogena, formata din unul sau doua gaze neutre si oxigen, utilizata pentru respiratia scafandrului.
ANOXIA
reprezinta scaderea oxigenarii tesuturilor corpului omenesc sub valorile normale fiziologice. Anoxia poate fi provocata fie de lipsa oxigenului în amestecul respirator, fie de reducerea debitului sanguin, fie de diminuarea capacitatii hemoglobinei de a transporta oxigenul.
APARAT DE RESPIRAT SUBACVATIC
ansamblu de componente ale echipamentului de scufundare care permite scafandrului sa respire sub apa. Ele pot fi autonome sau neautonome.
APNEE
oprire voluntara a respiratiei. Durata apneei depinde de toleranta subiectului la lipsa de oxigen si surplus de dioxid de carbon, de capacitatea sa pulmonara, de efortul depus, de temperatura ambianta, etc.
AUTONOMIE
proprietatea unui sistem de a functiona liber, fara legaturi de dependenta sau realimentari. Autonomia poate fi functionala, temporala sau spatiala. Deseori, cele trei tipuri se interconditioneaza, determina o anumita posibilitate de utilizare a sistemului respectiv. De exemplu, un scafandru este autonom functional când nu are nici o legatura materiala (tub, parâma, cablu telefonic, etc.) cu suprafata. Temporal, autonomia sa depinde de capacitatea buteliilor. Acelasi lucru se poate spune si despre autonomia spatiala, cu mentiunea ca autonomia pe verticala este limitata si de o serie de restrictii fiziologice sau fizice. În mod asemanator, un submersibil are o autonomie spatiala (raza de actiune), temporala (durata maxima a unei submersii) si functionala (capacitatea de evolutie in imersiune).
BAROTRAUMATISM
accident de scufundare ce survine ca urmare a dezechilibrului baric dintre unele cavitati pneumatice ale corpului uman si mediul exterior.
BEND
denumire consacrata pentru durerile osteo-artro-musculare cauzate de expansiunea bulelor de gaze ce apar în cazul bolii de decompresie.
BETIA ADÂNCURILOR
stare de euforie, asemanatoare betiei alcoolice, produsa de respiratia aerului la presiune relativa de peste 6 bari. Sinonim cu narcoza azotului.
BOALA DE DECOMPRESIE
afectiune caracteristica muncii sub presiune, care survine ca urmare a formarii unor bule de gaz în tesuturile organismului uman în cursul unor decompresii prea rapide. Se întâlneste atât la scafandri cât si la muncitorii chesonieri. Sinonim cu : rau de cheson, boala de decompresie, embolie gazoasa.
CAGULA
parte a costumului umed de scufundare destinata izolarii termice si protectiei capului scufundatorului.
CAMERA HIPERBARa (BAROCAMERA)
incinta rezistenta la presiune în care se efectueaza scufundari simulate (teste, antrenamente, experiente medicale, tratamente, etc.) sau reale, se probeaza aparate, etc. Turela de scufundare, barocamera, casa submarina sunt considerate camere hiperbare.
CASCA DE SCAFANDRU
componenta principala a echipamentului de scufundare al carei rol este de a asigura scafandrului vizibilitate sub apa, respiratia (eventual recuperarea gazului expirat), comunicatiile cu suprafata si protectia capului.
CaLaUZA
parâma de legatura între scafandrul aflat sub apa si persoana de la suprafata, care-i acorda asistenta.
CENTURA DE LESTARE
componenta a echipamentului de scufundare utilizata pentru micsorarea flotabilitatii scafandrului. Datorita costumului de neopren, scafandrul are o flotabilitate pozitiva care trebuie redusa prin adaugarea unor greutati – de regula confectionate din plumb – însirate de cele mai multe ori pe o centura.
COD DE SEMNALE sI SEMNE
sistem de semnale si semne conventionale care servesc la transmiterea unui mesaj. Semnele sunt alcatuite dintr-o serie de gesturi semnificative, iar semnalele dintr-o succesiune anumita de tractiuni în parâma calauza. Atât semnele cât si semnalele trebuie sa fie simple si neconfundabile cu gesturile sau tractiunile normale de lucru.
DETENTOR
aparat de respirat subacvatic care destinde gazul de la presiunea de stocaj la presiunea mediului exterior. Exista doua categorii principale de detentoare :
cu un singur etaj, la care gazul vine direct de la butelie si este destins la presiunea ambianta;
cu doua etaje, la care gazul este predestins la primul etaj de la presiunea buteliei la o presiune cu 8 – 10 bari superioara presiunii exterioare, iar în al doilea etaj este adusa la presiunea mediului.
DURATA SCUFUNDaRII
este timpul scurs între începutul imersiunii si începutul ridicarii spre presiunea atmosferica (suprafata).
ECHILIBRARE
operatiune de egalizare a presiunii între doua incinte.
ECHILIBRAREA URECHILOR
operatiune de egalizare a presiunii din urechea medie cu cea exterioara prin trompa lui Eustachio. Echilibrarea urechilor poate avea loc spontan sau prin deglutitie, miscari ale maxilarului inferior, manevre speciale (Valsalva, Toynbee) , etc.
ECHIPAMENT DE SCAFANDRU
totalitatea pieselor principale si a accesoriilor cu care este dotat scafandrul în vederea efectuarii în bune conditii a scufundarilor.
EFORT RESPIRATOR
travaliu ventilator efectuat în mod reflex de om pentru savârsirea actului respirator. Efortul respirator depinde de volumul de gaz vehiculat, de densitatea si vâscozitatea lui, precum si de rezistenta cailor respiratorii la fluxul gazos. Odata cu marirea presiunii amestecului respirat sporesc atât densitatea cât si vâscozitatea acestuia, ducând la o crestere importanta a efortului respirator. Fata de aceasta situatie, organismul se adapteaza spontan printr-o marire a amplitudinii si o diminuare a frecventei respiratiei, astfel ca efortul sa fie minim.
ETANsEITATE
proprietatea unui costum, aparat, recipient , etc. de a nu permite intrarea apei.
FLOTABILITATE
proprietatea unui corp de a pluti la suprafata apei sau la o anumita adâncime. Flotabilitatea este data de diferenta dintre forta de împingere arhimedica si greutatea proprie.
HELIOX
amestec respirator sintetic format din heliu si oxigen. Helioxul se foloseste în scufundarile la mare adâncime. Utilizarea lui elimina efectul narcotic al azotului si hiperoxia (prin alegerea unui procentaj de oxigen adecvat).
HIPERBAR
aflat la o presiune superioara presiunii atmosferice.
HIPERCAPNIE
exces de dioxid de carbon în sânge. Cunoasterea efectelor hipercapniei are o mare importanta în asigurarea conditiilor de viata si de lucru în incinte hiperbare, barocamere, chesoane, submersibile, etc. Hipercapnia poate fi acuta, atunci când presiunea partiala a dioxidului de carbon depaseste 0,015 bar, iar durata este relativ scurta, sau cronica, sub 0,015 bar, însa durata este îndelungata. Hipercapnia acuta actioneaza asupra respiratiei si circulatie, ca si asupra sistemului nervos, functie de tipul respiratiei subiectului. Hipercapnia cronica, mai putin periculoasa, constituie mai degraba o adaptare a organismului la conditiile respirarii unui amestec cu o proportie ridicata de dioxid de carbon.
HIPEROXIE
cresterea nivelului de oxigen în amestecul respirator. Se considera hiperoxic un amestec care contine oxigen la o presiune partiala mai mare de 0,40 bar.
HIPERVENTILAtIE manevra respiratorie constând într-o serie de respiratii profunde si expiratii fortate, în scopul ventilarii cât mai bune a plamânilor. Hiperventilatia prelungeste considerabil perioada în care un om poate sa-si tina respiratia, fiind practicata de toti scufundatorii în apnee. ATENtIE – poate duce la pierderea cunostintei.
HIPOXIA
scadere a nivelului de oxigen în amestecul respirator. Se considera hiperoxic un amestec care contine oxigen la o presiune partiala mai mica de 0,17 bar. Hipoxia conduce la lipsa de oxigen în organism.
INTERVAL
timpul scurs între doua scufundari succesive, respectiv între iesirea din apa de la prima scufundare si intrarea în apa pentru efectuarea celei de-a doua.
INTERVALUL DE SCUFUNDARE
este timpul scurs între iesirea dupa o scufundare si începutul imersiei într-o noua scufundare.
JUG
piesa de fixare, rapid demontabila, a detentoarelor sau a racordurilor flexibile ale compresoarelor, de buteliile de scufundare.
LESTARE
operatiune de îngreunare voluntara pentru obtinerea unei flotabilitati si/sau stabilitati.
MANEVRA TOYNBEE
operatiune efectuata de scafandri pentru a-si echilibra presiunile pe cele doua fete ale timpanului, constând în miscari de deglutitie , cu narile blocate si gura închisa.
MANEVRA VALSALVA
operatiune executata de scafandri pentru echilibrarea presiunii din urechea medie constând într-o încercare de suflare fortata a aerului pe nas, cu narile blocate.
MANIFOLD
ansamblu de piese de racordare, garnituri, tevi si robinete care realizeaza unirea etansa a doua sau mai multe butelii de scufundare. Manifoldul contine , de cele mai multe ori si sistemul de rezerva al buteliilor.
MASCA FACIALa
componenta principala a echipamentului de scufundare având rolul de a asigura scafandrului vizibilitate sub apa, respiratia, recuperarea gazului respirat si comunicatiile cu suprafata.
MUsTIUC
piesa de cauciuc aflata în componenta detentoarelor sau a tuburilor de respirat, pe care scafandrul o tine în gura, asigurându-se astfel etansarea fata de mediul exterior.
NARCOZA AZOTULUI
starea de euforie, asemanatoare betiei alcoolice, produsa de respiratia aerului la presiune relativa de peste 6-8 bar. Sinonim cu betia adâncurilor.
NEOPREN
material sintetic, suplu, elastic si foarte bun izolator termic din care se confectioneaza costumele de scufundare.
NITROX
amestec respiratoriu sintetic format din azot si oxigen. Aerul poate fi considerat un amestec binar de azot si oxigen. În scufundarea autonoma la mica adâncime se folosesc uneori, în vederea scurtarii palierelor de decompresie si a maririi confortului respirator.
NIVEL DE LUCRU
este notiunea caracteristica, în mod deosebit, scufundarii în saturatie si reprezinta adâncimea la care se efectueaza lucrul efectiv sub apa. Datorita faptului ca timpul petrecut la nivelul de lucru este redus, presiunea partiala de oxigen este mai mare decât la nivelul de viata.
NIVEL DE VIAta
este notiunea caracteristica scufundarilor în saturatie si reprezinta nivelul presiunii amestecului respirator din barocamerele de odihna a scafandrilor între doua scufundari pentru lucru sub apa. La aceasta adâncime ei îsi petrec o mare parte din timp, se hranesc, se odihnesc, etc. Presiunea partiala de oxigen este mentinuta la 400 mbar. Diferenta dintre nivelul de lucru si nivelul de viata este de 10-15 metri, stabilita în asa fel încât urcarea între nivele sa nu necesite o perioada de decompresie importanta (este indicata numai o viteza de urcare destul de rapida).
NORMOXIE
situatie în care presiunea partiala a oxigenului dintr-un amestec respirator se afla în limite normale fiziologice. Un amestec respirator este normoxic daca oxigenul are presiunea partiala cuprinsa între 0,17 si 0,40 bar, între aceste limite nu apar modificari fiziopatologice ale organismului, indiferent de durata respirarii amestecului respectiv.
OXIGEN
element chimic gazos, incolor, inodor, insipid, care reprezinta o cincime din aerul atmosferic, fiind indispensabil în procesul respiratiei. Respirat la presiune ridicata are un efect toxic asupra organismului.
PALIER DE DECOMPRESIE
oprire a scafandrilor la o anumita adâncime, prevazuta în tabelele de decompresie. Palierele de decompresie sunt caracterizate de timpul de stationare, de adâncimea si gazul necesar a fi respirat.
PERIOADA DE SATURAtIE
este timpul necesar pentru ca tesuturile sa dizolve jumatate din cantitatea totala de gaz inert din amestecul respirator la o presiune data.
PLACAJ
lipirea costumului de scafandru pe corp si/sau a mastii pe figura, odata cu cresterea adâncimii.
PROFUNDIMETRU
instrument de masura, purtat de scafandru, care indica adâncimea de scufundare. Profundimetrul este de fapt un manometru gradat în metri coloana de apa.
REDUCTOR DE PRESIUNE
aparat care reduce presiunea gazului.
RESPIRAtIE
proces fiziologic complex prin care se realizeaza schimbul de gaze dintre organism si mediu. Desi respiratia este un act reflex, scafandrul trebuie sa-si impuna un anumit ritm respiratoriu. Ritmul respiratoriu presupune frecventa si amplitudine diferite, functie de adâncimea de scufundare.
REZERVa
dispozitiv de siguranta, inclus în manifoldul buteliilor de scufundare, care opreste treptat debitul de aer când presiunea scade sub o anumita valoare (20-30 bari). Aerul ramas, suficient pentru iesirea la suprafata, este pus la dispozitia scafandrului, avertizat fiind de iminenta epuizarii rezervei respiratorii, prin actionarea unei tije.
SATURARE
fenomen de dizolvare a unui gaz într-un tesut al corpului uman. Saturarea se produce ca urmare a unei diferente dintre presiunea partiala a gazului neutru la nivel alveolar si cea la nivelul tisular. Fiecare tesut are propria sa viteza de saturare.
SATURAtIE
este un fenomen fizic caracteristic tuturor scufundarilor si reprezinta starea limita de dizolvare a unui gaz într-un tesut al corpului uman, functie de perioada de saturatie a tesuturilor. Se spune despre un tesut ca este saturat când a dizolvat cantitatea maxima de gaz inert la o presiune data. Saturarea diferitelor tesuturi are loc cu viteze diferite, însa dupa un timp suficient de lung (peste 12 ore) se considera ca toate tesuturile s-au saturat.
SCUFUNDARE
actiune de patrundere sub apa. Functie de adâncimea de lucru, scopul urmarit, mediul de evolutie, echipamentul folosit, s-au cristalizat mai multe metode de scufundare: în apnee, în incinte rezistente la presiune, autonome, cu narghilea, în echipament scafandru greu, cu turela deschisa, în chesoane uscate submerse, de la bordul submersibilelor, în saturatie, simulata.
SCUFUNDAREA ÎN MEDIU USCAT
este operatiunea de presurizare a scafandrilor în barocamere.
SCUFUNDARE ÎN SATURAtIE
este scufundarea în care scafandrii sunt presurizati în barocamere pâna la presiunea corespunzatoare adâncimii de lucru (timp în care tesuturile acestora se satureaza cu gazul respirat), apoi sunt transportati la aceasta adâncime cu mijloace imersibile (turela, submersibil, etc.), de cel mult doua ori pe zi, pâna la terminarea lucrarii, dupa care se executa decompresia dupa un procedeu bine stabilit.
SCUFUNDARE SUCCESIVa
este scufundarea autonoma efectuata într-un interval mai mic de 6 – 8 ore.
SCUFUNDARE UNITARa
este scufundarea în care scafandrul patrunde în apa, executa o anumita activitate si apoi revine la suprafata (presiunea atmosferica), respectând un anumit procedeu de decompresie. În aceasta tehnologie, ciclul lucru sub apa – decompresie este unitar, fazele decurg una dupa alta.
SCUFUNDaTOR
persoana care se scufunda. Termenul este folosit, de obicei, pentru cei care patrund sub apa fara echipament special.
SCUTER SUBACVATIC
vehicul autopropulsat care serveste la remorcarea sub apa a scafandrului autonom.
SISTEM DE SCUFUNDARE
instalatie complexa montata la bordul navelor, pe platforme petroliere ,etc., conceputa pentru efectuarea în siguranta a scufundarilor la mare adâncime.
SUBACVATIC
aflat sub apa sau referitor la mediul de sub apa.
SUBVEsMÂNT
lenjerie de corp din lâna sau bumbac utilizata pentru protectia termica a scafandrilor care folosesc costume etanse de scufundare.
SUPAPA DE HELIU
dispozitiv de evacuare a heliului infiltrat în ceasurile scafandrilor de mare adâncime.
SUPAPA NON-RETUR
supapa care permite trecerea unui fluid printr-o conducta doar într-un sens. Se utilizeaza ca sistem de siguranta în circuitele de alimentare a scafandrilor, pentru a împiedica depresurizarea costumelor în caz de rupere accidentala a furtunului.
SUPRAPRESIUNE PULMONARa
accident de scufundare survenit ca urmare a destinderii gazelor blocate în plamâni peste limita de elasticitate a acestora în timpul ridicarii la suprafata. Daca unui scafandru care urca la suprafata îi este împiedicata expiratia (oprire voluntara, reflexa sau spasm glotic), volumul de gaz continut în plamâni va creste odata cu scaderea presiunii, dilatând toracele. Continuând urcarea, se va atinge limita de elasticitate, dupa care apar leziuni, uneori foarte grave : rupturi alveolare, vasculare sau ale pleurei. Accidentul este cu atât mai grav cu cât blocarea expiratiei a survenit mai aproape de suprafata, unde variatiile de volum sunt mai mari. Acest accident este unul dintre cele mai grave, deoarece în afara manifestarilor directe exista pericolul injectarii de gaz în sistemul circulator, prin rupturi, cauzând embolii fatale. Evitarea aparitiei suprapresiunii pulmonare se face controlând în permanenta libera expiratie în timpul urcarii la suprafata.
SUPRASATURAtIA
este un fenomen fizic caracteristic perioadei de decompresie, dupa orice tip de scufundare, functie de perioada de saturatie a tesuturilor. Se spune despre un tesut ca este în suprasaturatie când tensiunea gazului inert dizolvat în tesutul respectiv este mai mare decât presiunea aceluiasi gaz din amestecul respirator. În timpul decompresiei, tesuturile corpului se gasesc în stare de suprasaturatie. Presiunea partiala a gazului inert dizolvat fiind mai mare decât presiunea partiala a gazului inert inspirat, gazele încep sa iasa din tesuturi. Pentru a nu se produce bule, trebuie ca decompresia sa fie facuta în asa fel încât sa nu se depaseasca suprasaturatia critica exprimata fie printr-un gradient, fie printr-un raport (coeficient de saturatie), fie prin niste valori fixe de presiune ce nu trebuie depasite.
TABELA DE DECOMPRESIE
program conform caruia scafandrii executa urcarea la suprafata (revenirea la presiunea atmosferica ) în scopul evitarii accidentelor de decompresie.
TABELA TERAPEUTICa
program de efectuare a recompresiei si decompresiei, în functie de tipul accidentului de scufundare si de modul în care evolueaza acesta în urma tratamentului aplicat.
TIMP DE LATENTa
perioada scursa între debutul inhalarii oxigenului la o presiune partiala de peste 1,7 bari si declansarea crizei hiperoxice. Cu cât presiunea partiala a oxigenului este mai ridicata, timpul de latenta este mai scurt. Exista totodata o rezistenta individuala variabila la oxigenul hiperbar, în conditii standard de presiune. Acest fapt este deosebit de important în activitatile desfasurate la presiune , necesitând o selectionare atenta a viitorilor scafandri.
TOXICITATEA GAZELOR
proprietatea gazelor din amestecul respirator de a fi toxice în anumite conditii de presiune. Functie de componentele de baza ale amestecurilor respiratorii folosite în scufundare, întâlnim o toxicitate a oxigenului, a azotului, a heliului, a dioxidului de carbon, etc.
TURELA (CLOPOTUL) DE SCUFUNDARE
recipient rezistent la presiunea interioara si exterioara, de forma cilindrica sau sferica, destinat sa transporte scafandrii la adâncimea de lucru si sa-i readuca la suprafata, pastrând presiunea de la adâncimea la care au fost.
URCAREA IN BALON
accident de scufundare caracteristic scafandrilor grei sau celor echipati în costum cu volum variabil, constând într-o urcare rapida si necontrolata cauzata de umflarea excesiva a costumului. Accidentul este periculos atât prin riscul lovirii scafandrului de obiectele de la suprafata, cât si mai ales prin consecintele ruperii costumului sau ale decompresiei rapide. Câteodata manevrele reflexe ale celui accidentat pot conduce la alte situatii de accident. Prevenirea urcarii în balon se face respectând cu strictete instructiunile tehnice de scufundare, controlând în permanenta atât admisia aerului în costum cât si evacuarea lui.
